Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Dacă ai boicotat un brand și nu te-ai lăudat cu asta pe social media, oare chiar ai boicotat brandul respectiv? Pentru că de fapt la asta se reduce vote with your wallet: cu banii tăi poți să răsplătești sau să pedepsești brand-urile care sunt și au fost ok sau nu în stare de urgență/alertă. În plus, eu personal aș merge puțin mai departe și aș extinde asta și la baruri/terase/restaurante/servicii tip share economy. A fost nu știu ce terasă din Herăstrău care a făcut party în prima noapte după relaxare și și-a băgat picioarele în efortul meu al familiei mele de a sta cuminței acasă? Nici o problemă, nici nu voi mai călca pe acolo vreodată. La fel și cu terasele din Vama Veche ce n-au putut să și-o țină în pantaloni weekend-ul trecut. Bun. Punem pe lista de boicot. Listă ce ar trebui să trăiască, să crească, să scadă, să evolueze. Pentru că nu e nimic personal în a merge pe căi diferite și de asta nici nu văd de ce aș face prea mare circ pe subiect. Este ok să nu ...
Pipera glorioasă într-o zi de Valentine's Day din 2018 Ploua de vreo 7 ore când am ieșit în dimineața asta cu câinele pe afară. Așa și? În București plouă în medie cam 108 zile pe an. Ziua de azi nu are nimic special față de celelalte. Chiar că. Și cu toate astea, te uiți la fețele oamenilor și îți dai seama cât de supărați sunt de această banalitate. Ai zice că cei mai supărați sunt ăia care nu s-au uitat pe geam când au plecat de dimineață și s-au îmbrăcat total prost pentru cei câțiva mulți stropi de afară. Dârdâie vizibil, fac pasul mare, dar nu sunt ei cei mai supărați. Nici cei care s-au înarmat cu umbrele ieftine care twerkuiesc în vânt. De ce să investești în ceva ca lumea când plouă doar 108 zile pe an? Mai bine te cerți cu ea, o abandonez și faci și tu pasul mare pentru a ajunge într-un loc ferit de vânt și apă. Nu, nici ei nu sunt cei mai supărați. Dacă vă vine să credeți, cei mai necăjiți pe vremea de afară sunt ăia care stau într-un fel de fotoliu, feriți de ploaie și...