Fântâna de mici pentru că în viață e bine să te mai și distrezi



Inițial nu doream să scriu despre asta, dar am văzut la Radu două comentarii care sunt cumva chintesența tradiționalismului românesc referitor la cum ar trebui să fie o nuntă. Ai acolo frumos o listă pe care trebuie să o bifezi ca să fie bine, iar dacă te abați cât de puțin de la lista respectivă riști să ai pe cineva care automat o să comenteze ceva.

La nunta noastră am vrut să ne abatem de la niște ritualuri în care nu ne regăseam - unul dintre ele fiind numărul exagerat de feluri de mâncare care te încătușează pe scaun cu orele, iar altul fiind lipsa asta de personalizare a unui eveniment major din viață. Dacă pe primul l-am rezolvat ușor cu un bufet suedez cu de toate pentru toți, al doilea a fost puțin mai dificil de implementat.

Dificil, dar nu imposibil.

Daria și-a pus amprenta prin desenarea meniurilor, table mat-urilor, mărturiilor și a numerelor de pe mese, iar eu prin asamblarea și executarea a 8-ei minuni a lumii: fântâna de mici. Deja simt așa niște sprâncene ridicate undeva acolo prin spate. Mici la nuntă? Ești țăran sau ce?

Știu, știu. M-am lovit de chestia asta când căutam o grădină pentru nuntă: noi suntem prea cool ca să facem niște amărâți de mici. De parcă orice terchea-berchea poate să ducă sfântul mic la rang de artă. Tot elitismul spre bine pentru că într-un final am ajuns într-un loc care s-a amuzat teribil când le-am zis ideea mea cu fântâna de mici și au zis ar fi onorați să ajute la realizarea acestei premiere.

Ideea asta o am în cap de vreo 4-5-6-7-naiba-știe-câți-ani când am fost la nuntă cu o fântână de ciocolată și idiotul din mine s-a întrebat dacă nu s-ar putea înlocui ciocolata cu muștar. Ei bine, se poate și este extrem de ușor.

Dacă o iei pe calea inginerească, ciocolata topită este cam de vreo 3 ori mai puțin viscoasă ca muștarul și cumva acesta ar trebui diluat corespunzător pentru a remedia asta, dar în practică lucrurile stau semnificativ mai simplu: raportul corect e undeva la 2:1 între muștar și apă. Am descoperit asta în ultima zi înainte de nuntă din prima - muștar la tub, golit tubul, pus cam jumătate de tub cu apă și apoi amestecat totul într-o oală cu o furculiță.

Ce se vede mai sus în filmuleț este puțin mai dens decât îmi ieșise mie acasă, dar lucrul ăsta nici n-a mai contant odată ce s-a pornit minunea la nuntă. M-am simțit ca un copil în dimineața de Crăciun și asta doar pentru că m-am abătut de la tradiționalismul ăsta recent.

Zic recent pentru că acum 30+ ani îmi spunea bucătarul de la restaurant se obișnuia roaba cu mici la evenimente de gen. Roabă cu mici? Iei o roabă, o curați frumos, o umpli cu mici și peste arunci o lopată cu muștar. #opulență optzecistă.

Dar am luat-o puțin pe arătură. Ideea e destul de simplă: fă ce dorești la nunta ta și evenimentul o să fie doar obositor, nu și stresant. Asta plus un sfat pe care l-am primit recent: nu fiți proști amândoi în același timp. Par sfaturi decente de viață.

Comentarii

Postări populare în ultima lună

Terapie în pandemie: paste de casă cu un aparat de făcut paste

Despre respect, mâncare și șnițele proaste

Azi a plouat