Downshifting românesc


Pentru că câine mic, zilele astea am petrecut semnificativ mai mult timp în fața televizorului decât o făceam în mod normal. Nu o să vorbesc de cea mai jenantă emisiune de dimineață sau despre aceleași 3 promo-uri repetate obsesiv pe Comedy Central - cine are timp de prostioare de gen?

În schimb am prins o emisiune pe Travel despre downshifting și poveștile de succes ale unor gigei random din lume. Erau din alea clasice: ajuns din greșeală pe insulă nepopulată, rămas câțiva ani acolo, cerut permisiunea regelui să construiască un hotel - uite ce mișto a ieșit hotelul ăsta de 5 stele. Sau cum ea a început să călătorească prin lume după moartea soțului și a găsit bucata asta între ocean și un lac pe care a făcut-o hacienda unde crește vite și hai. Cowboy în zona tropicală.

Și cum mă uitam eu la ei, mi s-a făcut milă de ei și mi-am adus aminte ce mișto e aici la noi în România. Păi nu trebuie să străbați jumătate de glob ca să o bagi în viteza inferioară. Locuri părăsite și fără infrastructură avem, baroni locali avem, băștinași ce așteaptă să fie civilizați este, căldură tropicală e suficientă - totul la nici 2-3 ore de mers un oraș mai răsărit, cu semnal 4G și net rapid.

Pe hârtie, România este locul perfect pentru downshiting. Cel puțin pentru un străin. Pentru ai noștri nu e suficient de cool să te întorc în satul bunicii ca să o iei mai ușurel, cu mai puțin stres și cu muncă manuală. Pai râde toată lumea din corporație dacă faci asta. Paradis tropical e cuvântul cheie nu sălbăticie temperată.

Momentan.

Comentarii

  1. Unknown7 august 2017 la 13:12

    "cu mai puțin stres și cu muncă manuală"

    poti sa definesti putin ce intelegi prin munca manuala?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nihasa7 august 2017 la 15:30

      O bună parte din cei care îmbrățișează sunt oameni care lucrează foarte mult pe calculator. Munca lor de multe ori nu este un produs tangibil. Nu e ca și cum ai construi motoare și rezultatul final stă în fața ta când îl termini. De aici și de multe ori downshift-ul către lucruri tangibile pe care le faci tu cu mâna ta.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare în ultima lună

Terapie în pandemie: paste de casă cu un aparat de făcut paste

Imagine
În toți anii ăștia de trebăluit și experimentat prin bucătărie, niciodată nu m-am gândit să îmi fac pastele de la zero. Părea prea complicat, prea mult de curățat și în general aducea mai mult a bătaie de cap decât ceva ce aș alege să fac de bună voie. Astfel, am preferat să cumpăr paste uscate sau proaspetele și mă concentrez mai mult pe restul ingredientelor. Până la urmă alea dau gustul, nu? Așa că mai toate rețetele mele cu paste erau în general un amalgam de multiple ingrediente care ar fi făcut orice italian să exclame "Oooooh!🤷🙅🙅🙅". Bune la gust, dar cam grele.  Recent, mai mult din curiozitate decât dintr-o nevoie acută, am decis că poate e cazul să îmi fac un upgrade pe zona de paste și am luat o mașină de făcut paste. Era la ofertă și destul de ieftină încât să nu îmi pară rău dacă nu ne înțelegem:  Laica PM2000 la 124 lei .  Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu puține preconcepții, dar n-am mai greșit atât de mult de nu mai știu când. Nu doar că ...
Mai mult

Despre respect, mâncare și șnițele proaste

Imagine
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește.    Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema.   Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit.  Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Mai mult

Azi a plouat

Imagine
Pipera glorioasă într-o zi de Valentine's Day din 2018 Ploua de vreo 7 ore când am ieșit în dimineața asta cu câinele pe afară. Așa și? În București plouă în medie cam 108 zile pe an. Ziua de azi nu are nimic special față de celelalte. Chiar că. Și cu toate astea, te uiți la fețele oamenilor și îți dai seama cât de supărați sunt de această banalitate. Ai zice că cei mai supărați sunt ăia care nu s-au uitat pe geam când au plecat de dimineață și s-au îmbrăcat total prost pentru cei câțiva mulți stropi de afară. Dârdâie vizibil, fac pasul mare, dar nu sunt ei cei mai supărați. Nici cei care s-au înarmat cu umbrele ieftine care twerkuiesc în vânt. De ce să investești în ceva ca lumea când plouă doar 108 zile pe an? Mai bine te cerți cu ea, o abandonez și faci și tu pasul mare pentru a ajunge într-un loc ferit de vânt și apă. Nu, nici ei nu sunt cei mai supărați. Dacă vă vine să credeți, cei mai necăjiți pe vremea de afară sunt ăia care stau într-un fel de fotoliu, feriți de ploaie și...
Mai mult