Din categoria de lucruri la care mi-ar plăcea să fiu mai bun: fotografiatul

Un fel de mirror selfie cu camera actuală - un Panasonic LX100

Mă uitam ieri la interviul lui Alex cu Vlad Eftenie despre fotografie în general și mă gândeam cum de nu s-a prins niciodată talentul de mine. Nu de ce, ci cum. Știu exact care sunt problemele și de ce niciodată n-am trecut la un nivel superior. Nu sunt o surpriză, dar poate primul pas spre vindecare e să le înșir frumos pe o listă.

Aș vrea să le am în minte și să mă forțez să trec peste.

Fără să mai batem pasul pe loc, să înceapă marea înșiruire!

Sufăr de GAS (gear acquisition syndrome). Niciodată nu mă mulțumește camera pe care o am. Aș dori un obiectiv mai bun, un model mai nou, ah n-am filtrul ăla sau alte zeci de scuze de gen. Realitatea e că niciodată n-am avut camere care să nu fie câteva clase peste capabilitățile mele.

Problema nu este la hardware, ci la idiotul din spatele ei. Zilele astea se fac fotografii extrem de bune chiar și cu telefoanele mobile - ca să nu mai zic de camere dedicate care au toate funcționalitățile din lume.

Sunt zgârcit la declanșări. N-am făcut și nici n-am încercat vreodată fotografie pe film, dar am jena aia de a trage zeci-sute de cadre până surprind fotografia aia care merită. Nu. La mine ar trebui să iasă bine din prima. O singură declanșare și gata e fix ceea ce trebuie. Realitatea e că lucrurile astea nu se întâmplă așa.

Vlad zicea că are o rată de 1-2% între fotografiile pe care le postează și cele pe care le face. Ar trebui să mă întorc și eu cu 100+ fotografii după o plimbare de 10 km, nu cu 1-2 cum se întâmplă acum.

Îmi este jenă de oamenii din jur. Mi se pare că în momentul în care scoți camera să faci o poză ai toți ochii celor din jur ațintiți asupra ta. Parcă deja îmi judecă încadrarea și momentul pe care vreau să îl surprind - lucru care cumva mă descurajează câteodată să scot camera. Realitatea e că pe nimeni nu interesează ce fac. La câte selfie-uri au văzut străzile Capitalei, încă un idiot cu un point and shoot la ochi... nu impresionează.

Astea sunt problemele cel mai ușor de rezolvat. Că nu am un stil anume și mi-ar plăcea să fac de la macro la astrofotografie, asta vine de la lipsa de exercițiu. Cred că în momentul în care m-aș apuca să fac asta mai serios, s-ar definitiva și stilul.

Acum că le-am scris, sper să și încep a bifa din ele. #doamneajută