Un' te duci tu, micule?
Un titlu inspirat de celebrul festival din Bran, dar care concentreaza perfect ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta. Fratilor, am invins! UE a deschis larg bratele pentru a apuca mai bine un mic romanesc. Din 25 iunie, asta micu poate sa treaca granitele nestingherit. Chiar in reteta originala - cu bicarbonat de sodiu.
Victorie pe care am sarbatorit-o saptamana trecuta cu o degustare de mici. How cool is that?
Patru soiuri faimoase de mici mi-au trecut pe la nas: micii lui Iordache, mici de Obor, mici de Medgidia si micii de la Lehliu Gara. Pe toti i-am notat cam la fel la capitolul aspect - perpeliti cat trebuie pe gratarel si de dimensiuni rezonabile (ca doar criza a trecut). Interiorul medium-rare nu este nicio surpriza pentru orice connoisseur, si ma bucur ca n-am fost surprins neplacut la aceasta degustare.
Ce era mai greu de notat abia urma sa vina: factorul individul de arome pentru fiecare sortiment. Dupa cum probabil stiti, micii isi elibereaza buchetul doar in contactul direct cu bere. Unii profani iti vor spune ca mustarul este cel care porneste aceasta briza de vara, dar noi stim mai bine ca doar imbogateste aceste miresme in cavitatea nazala. Mai ales cel cu hrean.
Castigatorul l-am ales usor, dar luptele pentru pozitia secunda au fost seculare. E drept ca nimeni nu poate sa rivalizeze cu mamutul care este Lehliu Gara. O zona perfecta miticola, situata la granita de influenta intre clasicul mic Bucurestean si mult prea adoratul kebab Dobrogean, Lehliu este la jumatatea drumului catre mare. Fix acolo unde ti se face putin foame si iti soptesti - hai sa oprim la un mic, ca doar n-or fi controale pe A2.
N-am avut inima sa aleg un singur loc doi, asa ca i-am ingramadit pe toti sub medalia de argint. Stiu ca nu toti micii au fost creati egali si ca n-ar trebui sa promovam aceast non-combat, dar m-am gandit ca in prima editie putem sa fim toti castigatori. Ce se va intampla la anul pe 25 iunie este deja alt mic de peste.
Pana atunci... sa ne antrenam. Competitia o sa fie mult mai apriga!
Victorie pe care am sarbatorit-o saptamana trecuta cu o degustare de mici. How cool is that?
Patru soiuri faimoase de mici mi-au trecut pe la nas: micii lui Iordache, mici de Obor, mici de Medgidia si micii de la Lehliu Gara. Pe toti i-am notat cam la fel la capitolul aspect - perpeliti cat trebuie pe gratarel si de dimensiuni rezonabile (ca doar criza a trecut). Interiorul medium-rare nu este nicio surpriza pentru orice connoisseur, si ma bucur ca n-am fost surprins neplacut la aceasta degustare.
Ce era mai greu de notat abia urma sa vina: factorul individul de arome pentru fiecare sortiment. Dupa cum probabil stiti, micii isi elibereaza buchetul doar in contactul direct cu bere. Unii profani iti vor spune ca mustarul este cel care porneste aceasta briza de vara, dar noi stim mai bine ca doar imbogateste aceste miresme in cavitatea nazala. Mai ales cel cu hrean.
Castigatorul l-am ales usor, dar luptele pentru pozitia secunda au fost seculare. E drept ca nimeni nu poate sa rivalizeze cu mamutul care este Lehliu Gara. O zona perfecta miticola, situata la granita de influenta intre clasicul mic Bucurestean si mult prea adoratul kebab Dobrogean, Lehliu este la jumatatea drumului catre mare. Fix acolo unde ti se face putin foame si iti soptesti - hai sa oprim la un mic, ca doar n-or fi controale pe A2.
 |
| Multumita lui Radu aveti si o poza. Pentru mine ritualul de degustare este sfant si nu implica captura vizuala. |
N-am avut inima sa aleg un singur loc doi, asa ca i-am ingramadit pe toti sub medalia de argint. Stiu ca nu toti micii au fost creati egali si ca n-ar trebui sa promovam aceast non-combat, dar m-am gandit ca in prima editie putem sa fim toti castigatori. Ce se va intampla la anul pe 25 iunie este deja alt mic de peste.
Pana atunci... sa ne antrenam. Competitia o sa fie mult mai apriga!
Comentarii
Trimiteți un comentariu