poate imi explica si mie un ateu cum sta treaba ...


Comentarii

  1. Simple27 octombrie 2009 la 01:14

    aaaaaa....toate acestea sunt chestii pe care creierul nostru, oricat de evoluat ar ajunge, nu le va intelege mult timp de acum incolo. Ma refer aici la inceputurile vietii si a universului. Ca ateu insa, nu incerc sa privesc in trecut, sa incerc sa-mi dau seama cum a explodat nimic-ul. Incerc doar sa vad in viitor, cu bune si rele. Restul sunt...detalii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ioana27 octombrie 2009 la 13:34

    pai ca ateu nu crezi in ăl de sus(care-o fi el) dar poti sa crezi in darwin, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. fingolfin27 octombrie 2009 la 14:54

    @Simple pai atunci nu esti un exponent al filosofiei ateiste ci al filosofiei strutului care-si baga capul in nisip. :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bogdan Epure27 octombrie 2009 la 14:57

    @ioana - inainte de darwin se vorbeste despre big bang :)

    RăspundețiȘtergere
  5. fingolfin27 octombrie 2009 la 14:57

    @ioana exista o diferenta intre a *crede* si a *observa*, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. ioana31 octombrie 2009 la 01:20

    @ fingolfin: true
    @nihasa: si asta e true, banuiesc ca ar trebui sa inserez si un "my bad". deci my bad :P am sarit un pas

    RăspundețiȘtergere
  7. ghost5 noiembrie 2009 la 22:47

    Ho ho ho... @Ioana, nici un ateu nu crede IN Darwin. Nu are sens. Credem dovezi, fapte, nu prostii. Pe aceeasi metoda de a "crede" in ceva, poti sa crezi ca exista un ceainic zburator intre pamant si soare:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Russell%27s_teapot
    Asta nu inseamna ca-i si adevarat. Teoriile stiintifice sunt teorii doar pana cand sunt dovedite. Apoi devin altceva (cand sunt dovedite). Iar evolutionismul nu este o teorie. Este fapt. :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare în ultima lună

Terapie în pandemie: paste de casă cu un aparat de făcut paste

Imagine
În toți anii ăștia de trebăluit și experimentat prin bucătărie, niciodată nu m-am gândit să îmi fac pastele de la zero. Părea prea complicat, prea mult de curățat și în general aducea mai mult a bătaie de cap decât ceva ce aș alege să fac de bună voie. Astfel, am preferat să cumpăr paste uscate sau proaspetele și mă concentrez mai mult pe restul ingredientelor. Până la urmă alea dau gustul, nu? Așa că mai toate rețetele mele cu paste erau în general un amalgam de multiple ingrediente care ar fi făcut orice italian să exclame "Oooooh!🤷🙅🙅🙅". Bune la gust, dar cam grele.  Recent, mai mult din curiozitate decât dintr-o nevoie acută, am decis că poate e cazul să îmi fac un upgrade pe zona de paste și am luat o mașină de făcut paste. Era la ofertă și destul de ieftină încât să nu îmi pară rău dacă nu ne înțelegem:  Laica PM2000 la 124 lei .  Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu puține preconcepții, dar n-am mai greșit atât de mult de nu mai știu când. Nu doar că ...
Mai mult

Despre respect, mâncare și șnițele proaste

Imagine
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește.    Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema.   Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit.  Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Mai mult

Azi a plouat

Imagine
Pipera glorioasă într-o zi de Valentine's Day din 2018 Ploua de vreo 7 ore când am ieșit în dimineața asta cu câinele pe afară. Așa și? În București plouă în medie cam 108 zile pe an. Ziua de azi nu are nimic special față de celelalte. Chiar că. Și cu toate astea, te uiți la fețele oamenilor și îți dai seama cât de supărați sunt de această banalitate. Ai zice că cei mai supărați sunt ăia care nu s-au uitat pe geam când au plecat de dimineață și s-au îmbrăcat total prost pentru cei câțiva mulți stropi de afară. Dârdâie vizibil, fac pasul mare, dar nu sunt ei cei mai supărați. Nici cei care s-au înarmat cu umbrele ieftine care twerkuiesc în vânt. De ce să investești în ceva ca lumea când plouă doar 108 zile pe an? Mai bine te cerți cu ea, o abandonez și faci și tu pasul mare pentru a ajunge într-un loc ferit de vânt și apă. Nu, nici ei nu sunt cei mai supărați. Dacă vă vine să credeți, cei mai necăjiți pe vremea de afară sunt ăia care stau într-un fel de fotoliu, feriți de ploaie și...
Mai mult