scuza de pizza si bere - offline 2.0

Cum a fost "scuza de socializare" #offline2.0 aseara?

  • masa mare ca de nunta cu twittarasii asezati cuminti ... cel putin asa era cand am ajuns

  • s-au ridicat ulterior cand au vazut ca socializarea nu se face stand pe scaun (de asta in general cand vorbesc pe net cu cineva stau in picioare)

  • inscrierea s-a facut pe baza " as vrea sa cunosc pe .... " si din multitudinea de raspunsuri nimeni nu a vrut sa ma cunoasca pe mine. 

  • deci fie sunt faimos dar foarte aproape de popor si supusi (si astfel nu a mai fost nevoie de socializare) .... fie nu

  • am hartuit semi sexual niste domnisoara pe acolo ... nu de alta dar sa vada ca si in realitate e la fel ca pe internet

  • s-a baut bere si s-a mancat pizza de la pizza hut 

  • eu personal nu prea am vorbit despre internet ca am luat cam in serios numele evenimentului - gen offline (adica nu pe internet) pentru cititorii mei de culoare

  • nu am incercat sa fiu rasist ci doar sa storc o gluma cu cabral. Vad ca nu mi-a reusit

  • majoritatea covarsitoare de twitteristi nu au twitter pe telefon - asta e ca si cum ti-ai taia un picior si ti-ai pune un picior de lemn pentru ca piratii sunt cuuuul si miscarea de schiopatare iti intareste fesele. 

  • m-am simtit bine intre cei 80 de oameni semi necunoscuti

  • unii chiar nu stiau cine sunt ... uf

  • anyway - atasez si eu una bucata poza cu mine facuta de Cristian Dorombachhhh zis piticu ro

  • ah si de final asa pentru cei cu campania " muta-ti blogul de pe blogger " de ieri de pe twitter ... iete ce am la final css+java script in post OMG!!!!11111one





Etichete

Comentarii

  1. sorin15 septembrie 2009 la 11:51

    Care e faza cu twitterul pe telefon? Eu prefer sa fiu in offline cand ma ridic de la calculator...

    RăspundețiȘtergere
  2. Bogdan Epure15 septembrie 2009 la 11:53

    Pe telefon esti mobil si astfel la intrebarea "What are you doing?" nu o sa raspunzi - Tastez in fata calculatorului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonymous15 septembrie 2009 la 13:06

    Eu mi-am cunoscut prietenul la Pizza Hut, acum 1 an. Iesisem cu colegele la o pizza. Arata asa de bine pizza lui, incat m-am dus pur si simplu sa-i cer o felie. Si i-am dat o felie din pizza mea...De atunci Pizza Hut e locul meu preferat din Bucuresti. Si terasa aia mare de la Dorobanti... Ma bucur Pizza Hut i-a gazduit pe bloggeri. Nimic nu se compara cu intalnirile de la Pizza Hut. Si pizza ca acolo nu gasesti nicaieri, asta se stie

    RăspundețiȘtergere
  4. Eugen15 septembrie 2009 la 15:54

    Wow, u r so cool! :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Corneliu15 septembrie 2009 la 23:15

    come on, don't be so sad

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonymous20 septembrie 2009 la 17:12

    Te iubehehehehehesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bogdan Epure20 septembrie 2009 la 17:15

    so cool i am indeed

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare în ultima lună

Terapie în pandemie: paste de casă cu un aparat de făcut paste

Imagine
În toți anii ăștia de trebăluit și experimentat prin bucătărie, niciodată nu m-am gândit să îmi fac pastele de la zero. Părea prea complicat, prea mult de curățat și în general aducea mai mult a bătaie de cap decât ceva ce aș alege să fac de bună voie. Astfel, am preferat să cumpăr paste uscate sau proaspetele și mă concentrez mai mult pe restul ingredientelor. Până la urmă alea dau gustul, nu? Așa că mai toate rețetele mele cu paste erau în general un amalgam de multiple ingrediente care ar fi făcut orice italian să exclame "Oooooh!🤷🙅🙅🙅". Bune la gust, dar cam grele.  Recent, mai mult din curiozitate decât dintr-o nevoie acută, am decis că poate e cazul să îmi fac un upgrade pe zona de paste și am luat o mașină de făcut paste. Era la ofertă și destul de ieftină încât să nu îmi pară rău dacă nu ne înțelegem:  Laica PM2000 la 124 lei .  Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu puține preconcepții, dar n-am mai greșit atât de mult de nu mai știu când. Nu doar că ...
Mai mult

Despre respect, mâncare și șnițele proaste

Imagine
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește.    Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema.   Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit.  Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Mai mult

Azi a plouat

Imagine
Pipera glorioasă într-o zi de Valentine's Day din 2018 Ploua de vreo 7 ore când am ieșit în dimineața asta cu câinele pe afară. Așa și? În București plouă în medie cam 108 zile pe an. Ziua de azi nu are nimic special față de celelalte. Chiar că. Și cu toate astea, te uiți la fețele oamenilor și îți dai seama cât de supărați sunt de această banalitate. Ai zice că cei mai supărați sunt ăia care nu s-au uitat pe geam când au plecat de dimineață și s-au îmbrăcat total prost pentru cei câțiva mulți stropi de afară. Dârdâie vizibil, fac pasul mare, dar nu sunt ei cei mai supărați. Nici cei care s-au înarmat cu umbrele ieftine care twerkuiesc în vânt. De ce să investești în ceva ca lumea când plouă doar 108 zile pe an? Mai bine te cerți cu ea, o abandonez și faci și tu pasul mare pentru a ajunge într-un loc ferit de vânt și apă. Nu, nici ei nu sunt cei mai supărați. Dacă vă vine să credeți, cei mai necăjiți pe vremea de afară sunt ăia care stau într-un fel de fotoliu, feriți de ploaie și...
Mai mult