Omg lma to me myself and nihasa

Cum am pierdut momentul important de super aniversare de 3 ani de blog? Dar pana la urma mi`am adus aminte ... cu vreo 9 zile intarziere ... dar mi`am adus aminte. Taaaadaaaa cu alte cuvinte pe 7 iunie 2005 am inceput sa bloggez pentru prima oara pe un wordpress pe un hosting free ... bleah. Blogger much much better.

3 ani .. 1095 de zile ... 820 de insemnari (1.33posturi/zi) ... si vreo 400 000+ de vizitatori par niste cifre destul de bunicele. Btw ... daca vreti bere ... trebuie sa imi luati cadou.

Ce am realizat in astia 3 ani de zile cu blogul? Cunoscut multi oameni ... angajat de vreo 2-3 ori din cauza blogului ... impresionat cateva domnisoara acolo ... aparut prin niste ziare si reviste ... nu cine stie ce per total dar macar a fost amuzant. Aaaa era sa uit ... facut si niste bani de bere din blog si intalnit oameni care ma stiau dinainte de pe blog (deh reputatia asta).

Este bine si ma simt bine ... asa ca cred ca o sa mai continui mult si bine ... chiar daca ating notorietatea altora care au inceput in aceasi perioada.
Etichete

Comentarii

  1. Angie16 iunie 2008 la 19:58

    La multi ani si la cat mai multe articole!

    RăspundețiȘtergere
  2. Alex17 iunie 2008 la 09:09

    820/1095 = 0.748 posturi pe zi, nu 1.33
    ce facultate zici ca ai terminat? :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Bogdan Epure17 iunie 2008 la 10:41

    era un post la 1.33 zile :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Mystique17 iunie 2008 la 12:40

    LMA :)

    RăspundețiȘtergere
  5. krossfire17 iunie 2008 la 20:21

    Eu l-am vazut de vreo 4 ori desi nu merita filmul. Oricum, merge , e un film usurel cu substrat. Daca vrei sa-l studiezi pe marele Mike Judge, inceara Office Space ;)

    P.S : Eu am primit spam de la un asasin care cica ma cunoaste dar n-o sa-mi spuna numele...

    La multi ani cu intarziere.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare în ultima lună

Terapie în pandemie: paste de casă cu un aparat de făcut paste

Imagine
În toți anii ăștia de trebăluit și experimentat prin bucătărie, niciodată nu m-am gândit să îmi fac pastele de la zero. Părea prea complicat, prea mult de curățat și în general aducea mai mult a bătaie de cap decât ceva ce aș alege să fac de bună voie. Astfel, am preferat să cumpăr paste uscate sau proaspetele și mă concentrez mai mult pe restul ingredientelor. Până la urmă alea dau gustul, nu? Așa că mai toate rețetele mele cu paste erau în general un amalgam de multiple ingrediente care ar fi făcut orice italian să exclame "Oooooh!🤷🙅🙅🙅". Bune la gust, dar cam grele.  Recent, mai mult din curiozitate decât dintr-o nevoie acută, am decis că poate e cazul să îmi fac un upgrade pe zona de paste și am luat o mașină de făcut paste. Era la ofertă și destul de ieftină încât să nu îmi pară rău dacă nu ne înțelegem:  Laica PM2000 la 124 lei .  Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu puține preconcepții, dar n-am mai greșit atât de mult de nu mai știu când. Nu doar că ...
Mai mult

Despre respect, mâncare și șnițele proaste

Imagine
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește.    Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema.   Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit.  Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Mai mult

Azi a plouat

Imagine
Pipera glorioasă într-o zi de Valentine's Day din 2018 Ploua de vreo 7 ore când am ieșit în dimineața asta cu câinele pe afară. Așa și? În București plouă în medie cam 108 zile pe an. Ziua de azi nu are nimic special față de celelalte. Chiar că. Și cu toate astea, te uiți la fețele oamenilor și îți dai seama cât de supărați sunt de această banalitate. Ai zice că cei mai supărați sunt ăia care nu s-au uitat pe geam când au plecat de dimineață și s-au îmbrăcat total prost pentru cei câțiva mulți stropi de afară. Dârdâie vizibil, fac pasul mare, dar nu sunt ei cei mai supărați. Nici cei care s-au înarmat cu umbrele ieftine care twerkuiesc în vânt. De ce să investești în ceva ca lumea când plouă doar 108 zile pe an? Mai bine te cerți cu ea, o abandonez și faci și tu pasul mare pentru a ajunge într-un loc ferit de vânt și apă. Nu, nici ei nu sunt cei mai supărați. Dacă vă vine să credeți, cei mai necăjiți pe vremea de afară sunt ăia care stau într-un fel de fotoliu, feriți de ploaie și...
Mai mult