repeating the same mistakes and expecting different results

Se realizeaza asa un paradox ... pe de`o parte esti "deranjat" ca nimeni nu baga in seama blogurile personale si implicit pe tine tu .... si pe de alta parte nici nu poti sa te dai cu capul de toate zidurile din lume pe blog pentru ca ai o "imagine". Esti prins si te zbati ca un peste in undita. Totul sa fie si mai drama queen style ... u fuck up everything you do.

Ajungi la concluzia ca esti intr`o stare audistructiva si te retragi intr`o lume a ta incercand sa scapi de toate bubele facute. Oarecum asa e mai rau. Abordarea stai calm si asteapta rasaritul parca precipiteaza si mai mult lucrurile.

Atunci facem haz de necaz? hahahahah surprinzator si asta agraveaza lucrurile. La un momentdat ajungi sa te intreb de la ce a pornit calupul asta si iti dai seama ca este irelevant si nesemnificativ. Cu timpul esti deja passive aggressive .... material de terapie.

Intr`un final daca nu o sa ajungi obsessive compulsive cu puternice tendinte distructive pe care nici meditatia nu le poate suprima.

Ingrozit de perspectiva unde batraneti sedate ... ajungi sa iti dai seama ca trebuie sa faci ceva undeva pe drum. Iti dai seama si ce trebuie sa faci dar .... dumnezeule cum naiba poti sa fii atat de lenes???

Defapt stii ce iti lipseste .... dar cum suplimentezi? E atat de usor sa stai si sa nu faci nimic si atat de greu sa faci totul cum trebuie. Si parca cu cat incerci cu atat o stalcesti mai mult ... dar urmand firul meu logic ... asta trebuie sa faci este singura varianta viabila.

Poate sa inceapa cu un simplu: Imi cer scuze / Imi pare rau. Cuvinte care parca sunt ciuma bubonica pentru multi.

Yes sir ... i think u just found a way to save us all from our own demise.

Si da .... aparent cinismul asta ajuta.

song for the day : kate nash - foundations