Mirajul legumelor și fructelor de la țăran

Dacă te-ai uita în gura Internetului, ai putea să te juri că nu există legumă mai bună ca cea de la țăran. Că ăla o crește cum se făcea odinioară - cu mâinile și multă trudă - și cel mai probabil bio pentru că nivelul de tehnologizare se știe că e la nivelul Marii Uniri. Ajută și că o mână de hipsteri s-au apucat de agricultură și acum vând roșii cu povești demne de Oscaruri.

Problema e că realitatea stă puțin diferit. E mai scump la țărani și legumele nu prea sunt demne de pozat pe Instagram. Și nici n-au tot timpul quinoa. Și parcă au și program scurt și nu îi găsești la 10 seara. Și parcă îți aduci aminte că ai găsit niște viermi în cireșele alea luate anul trecut. Și parcă nici nu ai chef de conversație și tocmeală. Și multe alte scuze.

Gustul diferit nu îl contest, deși dacă e să fiu sincer diferență e doar între legumele românești vs cele străine, iar aia e lesne de explicat prin climă, sol și soiuri diferite. Nu sunt absurd și înțeleg că e vorba de produse diferite, mai ales iarna când roșiile noastre sunt mai pe hibernat nițel.

Eh. Zi de zi, primăvara și vara, trec la Aurel Vlaicu pe lângă moșul ăsta cu Dacia lui papuc transformată în tarabă. Baba de obicei stă în mașină, iar el pe un scăunel sprijinit de mașină. Nu contează că plouă sau e foarte cald afară, țăranii sunt cu sfințenie în același loc. Au o varietate rezonabilă de legume și fructe pe care le găsești în orice curte la țară. Pun 4-5 kilograme din fiecare dimineața în mașină și vin la oraș să le vândă.

Dacă vă uitați bine în poză o să vedeți că au și un prosop pe care îl pun ca să nu zgârie rablă galbenă. Parcă sunt desprinși dintr-o poveste din aia cu multe share-uri pe Facebook. Sunt cei mai veritabili țărani pe care i-am văzut în Capitală chiar dacă papucul nu e înmatriculat în alt județ.

La cât de hipsterish e zona Aviației și la cât de multe clădiri de birouri sunt prin zona stației de metrou, v-ați gândi că țăranul nostru își termină produsele până în 11 și o tulește spre casă pentru a pregăti următoarea tranșă de gusturi ca odinioară. Greșit. De multe ori e încă acolo când plec eu la pe șase, stă și așteaptă cu marfa aproape neatinsă.

Singurii care îl mai întreabă de sănătate sunt localnicii trecuți bine de prima tinerețe pentru că Internetului îi șade bine doar online. Acolo stârnești aprecieri pentru legumele și fructele de la țărani. Realitatea e diferită și moșul face un full time lejer și ceva overtime pentru a vinde câteva lucruri pe care le-a crescut prin curte.

Alt mit spulberat, fix când tot ziceam în stânga și în dreapta că după publicitate apuc și eu calea firească către agricultură...