Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea cuvânt care ne-a dat dialogul peste cap și ne-a parcat în autostrada confuziei a fost că eu mă tot refeream la ce urma să primesc drept colet. Altă greșeală de amator. Poșta nu livrează colete sau face asta prin curier ceva poștal ce n-am reținut cum se numește exact. Atunci doamnă ce poate să fie 2 kilograme de tricouri dacă nu colet?

Scrisoare voluminoasă a venit răspunsul sec. Bine. Agentul poștal trebuia să îmi livreze vineri o scrisoare voluminoasă și când nu m-a găsit acasă, mi-a zis la telefon că pot să o ridic de aici de luni încolo de la ora 17. Azi e joi așa că am venit când n-am primit avizul poștal. Povestea părea logică în capul meu.

Și așa am dat al 3-lea trigger word: tracking number. Aveți? Da, zic eu și mă apuc să îi citesc cârnatul de litere și cifre primite de la site-ul de unde am comandat scrisoarea voluminoasă. Greșit din nou. E prea lung. Oh. Mulțumesc. Ah. Păi doar asta am. Nu. Trebuie să aveți tracking number de Poșta Română. #evident

Ultimul lucru care a pus capac discuției noastre amicale de la 8 dimineața a fost cea mai idioată întrebare pusă vreodată la un ghișeu poștal. Întreb eu: Dar nu puteți să mă căutați după nume ca să vedeți unde e scrisoarea voluminoasă? Liniște totală și parcă am simțit cum toată lumea din micul oficiu poștal m-a fixat cu privirea. Mă așteptam să izbucnească toți într-un râs isteric. Auzi tu ce întreabă ăsta micu. Hhaahhahahahaahaah.

Am plecat cu coada între picioare. Și mâine e o zi. Poate vine și avizul ăsta fără de care nici nu poți să respiri într-un oficiu poștal. E drept că ne despart vreo 400 de metri care se știe că durează o mică eternitate atunci când faci livrări folosindu-te de mișcările plăcilor tectonice.

Ok. Mulțumesc. La revedere.