Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Imaginea e cu factor exemplificativ, nu e vorba de barul din poză.

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe ceea ce au consumat. E de porc asta. Și aici ajung la situația a doua care nu ține neapărat de portofel, ci atitudinea de patron.

Ieri, eram cu un prieten într-un bar ce avea o selecție vastă de beri de import. Ne-am așezat și noi la o masă de doi ca aveam obrazul prea subțire să ne punem la una de 4-6 - chiar dacă prin bar cam bătea vântul.

Cei doi chelneri ne-au luat în primire rapid și au avut grijă de noi. La scurt timp ajunge și patronul cu prietena/nevasta. Se pun la cea mai mare și centrală masă și își cheamă sclavii să îi servească. Chelnerii se acresc imediat și își fac dansul prin jurul mesei lor.

În momentul ăla, atmosfera din bar s-a schimbat radical și totul a început să se învârtă în jurul patronului. Dacă patronul e fericit, clientul nu contează. Și apoi peste ceva vreme se va întreba de ce oamenii nu se mai întorc a doua oară în barul lui destul de cool. Păi de aia.