21 de ani de FITS
Nu stiu de voi, dar eu am o traditie de respectat in fiecare an - trebuie sa ajung la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS). M-am indragostit de el acum 4 ani cand am fost prima oara, iar de atunci imi rezerv un weekend in fiecare Iunie pentru a ajunge in Sibiu. Poate e in antiteza cu ce scriu in general pe blog, but I do like my theater. Mai ales cand este unul dintre cele mai mari din lume si cu siguranta cel mai mare din tara.
Chit ca nici aceasta inregistrare nu flateaza prea mult reprezentatia live, este un inceput pentru a va convinge de ceea ce am scris mai sus. Eh. Cel putin mi-am gasit piesa "obsesiva". Semn ca imediat ce am ajuns acasa, am cautat cum se numeste melodia si traducerea versurilor. Si iata. Versiune audio mai buna si traducerea piesei din filmuletul de mai sus (link). Enjoy!
Dupa spectacolul Deca Dance, am fugit repede sa il vad pe Cesc Gelabert - un monstru sacru al dansului contemporan din Spania. Este un personaj fascinant care se agata mult de trecut pentru a se propulsa in viitor. Nu pot spune ca justetea cauzei lui a rezonat foarte bine cu mine (poate e din cauza varstei), dar a reusit sa imi capteze intreaga atentie pentru 60 de minute. A fost o experienta interesanta - asta in traducerea de teatru mi s-a spus ca e un fel de meh.
Unde am vrut sa ajung cu insemnarea asta? Unele lucruri bune nu le gasesti din prima. Unele lucruri nu sunt pe gustul tau. Unele lucruri poate ca nu le intelegi si pari sa fii un salbatic in fata celor care cunosc arta. Unele lucruri te vor marca atat de mult incat nu o sa le uiti vreodata. Totusi, la un festival de teatru (in special la FITS) ai sansa sa gasesti toate aceste lucruri. Iti trebuie doar putina perseveranta.
Inchei spunand ca inca mai poti ajunge pana pe 15 (duminica) la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (site oficial). E cam cea mai buna alegere pe care poti sa o faci weekend-ul asta.
In weekend-ul ce a trecut, am fost la deschiderea #FITS2014 - un hastag de urmarit pe Facebook, Twitter si Instagram in urmatoarele 5 zile - pentru a gasi acea piesa de care sa tot povestesc obsesiv oamenilor din jurul meu. Anul acesta, temele pe care mi-am concentrat aceasta cautare au fost circul si dansul. Am avut vreo 3 zile emotii ca nu voi duce la bun final aceasta cautare!
 |
| Prima ilustratie trebuie sa fie intotdeauna cu privelistea de la hotel! |
Vinerea a inceput promitator cu o circarie belgiana - Patratul Curios / Le Carré Curieux - pe care am savurat-o cu hohote de ras. Un inceput bun, dar totusi ii lipsea acel factor de wow. Nu ma intelegeti gresit, piesa e buna. Totusi, n-a reusit sa ajunga pe lista "de revazut" unde de exemplu este Faust.
Cam din aceeasi categorie este si spectacolul Trapezistii / Les Pepones care a incantat multimea in Piata Mare. Oricat de spectaculoase au fost acorbatiile vazute in ambele spectacole de circ, ceva ceva lipsea sa declanseze obsesia de care vorbeam mai devreme.
 |
| Belgienii de la SAX A FOND ne-au delectat cu Trecea Fanfara Militara si Gangam Style |
Sambata a fost a total bust - ca sa zic asa. Fulgere De Toamnă Tarzie / Late Autumn Lightning - un spectacol japonez de dans - a fost precum ceaiul alb japonez. Atat de fin si discret incat am simtit ca beau apa chioara. Macar am aflat ca Butoh-ul nu e pe gustul meu, sa stiu sa ma feresc pe viitor.
Avarul (dupa Molière) putea sa salveze ziua, dar combinatia dintre bilete in ultimul rand si subtitrarea mult prea mica si nefocalizata au facut piesa imposibil de urmarit. Chiar imi pare rau ca am fost fortat sa ma ridic si sa plec in primele 15 minute, pentru ca piesa parea sa aiba potentialul de a ajunge pe lista wow.
 |
| Marionete si bere Terapia intr-o cafenea axata doar pe cafea. Putin ciudat, dar nu zic nu. |
Salvarea a venit de la trupa israeliana Batsheva Ensemble cu show-ul Deca Dance - un mix de 10 scene dintre cele mai apreciate coregrafii realizate de Ohad Naharin. Cu un inceput domol, show-ul a crescut in intensitate pana intr-un punct in care ovatiile de final au durat 15 minute.
Scena de la final a fost pur si simplu o explozie de energie pe care cu greu as putea sa o traduc in cuvinte. De aceea nici nu am sa incerc, pentru ca am gasit o inregistrare video cu respectiva piesa.
Chit ca nici aceasta inregistrare nu flateaza prea mult reprezentatia live, este un inceput pentru a va convinge de ceea ce am scris mai sus. Eh. Cel putin mi-am gasit piesa "obsesiva". Semn ca imediat ce am ajuns acasa, am cautat cum se numeste melodia si traducerea versurilor. Si iata. Versiune audio mai buna si traducerea piesei din filmuletul de mai sus (link). Enjoy!
Dupa spectacolul Deca Dance, am fugit repede sa il vad pe Cesc Gelabert - un monstru sacru al dansului contemporan din Spania. Este un personaj fascinant care se agata mult de trecut pentru a se propulsa in viitor. Nu pot spune ca justetea cauzei lui a rezonat foarte bine cu mine (poate e din cauza varstei), dar a reusit sa imi capteze intreaga atentie pentru 60 de minute. A fost o experienta interesanta - asta in traducerea de teatru mi s-a spus ca e un fel de meh.
 |
| Ironia e dulce - sa te uii la un concert Pasarea Rock de pe scaun |
Unde am vrut sa ajung cu insemnarea asta? Unele lucruri bune nu le gasesti din prima. Unele lucruri nu sunt pe gustul tau. Unele lucruri poate ca nu le intelegi si pari sa fii un salbatic in fata celor care cunosc arta. Unele lucruri te vor marca atat de mult incat nu o sa le uiti vreodata. Totusi, la un festival de teatru (in special la FITS) ai sansa sa gasesti toate aceste lucruri. Iti trebuie doar putina perseveranta.
Inchei spunand ca inca mai poti ajunge pana pe 15 (duminica) la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (site oficial). E cam cea mai buna alegere pe care poti sa o faci weekend-ul asta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu