Unde sari baiete cu parasuta aia?

Sambata am dat curs invitatiei de la TNT Brothers si am mers sa sar cu parasuta. Mi-a fost frica. M-am calmat. M-am inspaimantat si apoi am sarit. Liniste. Pace. Zen. Adrenalina si inima care pompa dispearata sange intr-un corp extaziat. Am experimentat o noua senzatie. Surprinzator.

Dupa salt cateva ore inca aveam un gol ciudat dar placut in stomac. Totul parea atat de neimportant mai putin un singur lucru. Sa mai sar. Si chiar o sa mai sar pentru ca acum stiind la ce sa ma astept o sa elimin frica si nelinistea.

E greu sa explic prin ce am trecut. Doar va zic ca e de bine si este foooooarte tare. 

Mai jos o sa pun un filmulet in care puteti sa vedeti pe fata mea ordinea reactiilor. Va zic ca niciodata pana acum nu mi-am mai vazut expresia pe care o aveam in momentul in care scot picioarele afara din avion. Brand new. 

M-am bucurat ca un copil mic cand ma uitam in jos si puteam sa "calc" hangare, masini si avioane. Inainte aveam impresia ca am rau de inaltime dar acum sunt ferm convins ca totul era doar in capul meu.

Poze cu saritura si mai multe informatii gasiti aici.

ps. sunetul pe la jumatate cand se deschide usa de la avion e foarte tare. Nu. Nu tip ca o fetita. E vantul!
Etichete

Comentarii

  1. Pustiu14 august 2011 la 21:30

    Si eu imi doresc de foarte mult timp sa sar cu parasuta, am tot amanat pana acum dar sper ca cel tarziu pana la anul pe timpul asta sa reusesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. LoL3X15 august 2011 la 01:00

    Pare destul de mijto. Si eu mi-am dorit sa sar cu oarasuta dar nu am avut ocazie pana acum :-(
    Incep sa cred ca te invidiez

    RăspundețiȘtergere
  3. serghei15 august 2011 la 03:42

    super tare !!

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim15 august 2011 la 05:48

    O sa mai sari cand mai prinzi vreo mocangeala ca orice bloagar-somer care se respecta

    RăspundețiȘtergere
  5. nihasa15 august 2011 la 07:57

    @Anonim - evident. Dar macar nu o frec aiurea pe bloguri de someri la 5 dimineata. Iti dai seama cat de trist era sa fac asta? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Phidas15 august 2011 la 09:12

    Ai curaj nu gluma. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. nihasa15 august 2011 la 11:34

    @phidas - nu prea mi se pare de curaj. Ca nu m-am dus la moarte sigura.

    RăspundețiȘtergere
  8. Anca Duma16 august 2011 la 10:51

    Congrats! Eu vreau sa ma apuc sa fac parasutism sportiv! Acum sunt in cautarea unui club, cat de cat ok. :->

    RăspundețiȘtergere
  9. Razvan Pascu16 august 2011 la 11:39

    Ti-ai castigat respectul meu :)

    Mie mi-a fost o frica de nu iti poti imagina...... :) Tu am vazut ca ai fost foarte ascultator si linistit. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. nihasa16 august 2011 la 11:48

    Si la mine a existat frica :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Roxandrei30 august 2011 la 11:26

    Nu stiam ca se deschide o mica parasuta chiar de la inceput. Imi place cum ti s-a facut parul.

    RăspundețiȘtergere
  12. nihasa30 august 2011 la 11:51

    Doar in tandem si e pentru stabilizare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare în ultima lună

Terapie în pandemie: paste de casă cu un aparat de făcut paste

Imagine
În toți anii ăștia de trebăluit și experimentat prin bucătărie, niciodată nu m-am gândit să îmi fac pastele de la zero. Părea prea complicat, prea mult de curățat și în general aducea mai mult a bătaie de cap decât ceva ce aș alege să fac de bună voie. Astfel, am preferat să cumpăr paste uscate sau proaspetele și mă concentrez mai mult pe restul ingredientelor. Până la urmă alea dau gustul, nu? Așa că mai toate rețetele mele cu paste erau în general un amalgam de multiple ingrediente care ar fi făcut orice italian să exclame "Oooooh!🤷🙅🙅🙅". Bune la gust, dar cam grele.  Recent, mai mult din curiozitate decât dintr-o nevoie acută, am decis că poate e cazul să îmi fac un upgrade pe zona de paste și am luat o mașină de făcut paste. Era la ofertă și destul de ieftină încât să nu îmi pară rău dacă nu ne înțelegem:  Laica PM2000 la 124 lei .  Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu puține preconcepții, dar n-am mai greșit atât de mult de nu mai știu când. Nu doar că într
Mai mult

Despre respect, mâncare și șnițele proaste

Imagine
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește.    Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema.   Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit.  Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea în bucătărie și în specia
Mai mult

Azi a plouat

Imagine
Pipera glorioasă într-o zi de Valentine's Day din 2018 Ploua de vreo 7 ore când am ieșit în dimineața asta cu câinele pe afară. Așa și? În București plouă în medie cam 108 zile pe an. Ziua de azi nu are nimic special față de celelalte. Chiar că. Și cu toate astea, te uiți la fețele oamenilor și îți dai seama cât de supărați sunt de această banalitate. Ai zice că cei mai supărați sunt ăia care nu s-au uitat pe geam când au plecat de dimineață și s-au îmbrăcat total prost pentru cei câțiva mulți stropi de afară. Dârdâie vizibil, fac pasul mare, dar nu sunt ei cei mai supărați. Nici cei care s-au înarmat cu umbrele ieftine care twerkuiesc în vânt. De ce să investești în ceva ca lumea când plouă doar 108 zile pe an? Mai bine te cerți cu ea, o abandonez și faci și tu pasul mare pentru a ajunge într-un loc ferit de vânt și apă. Nu, nici ei nu sunt cei mai supărați. Dacă vă vine să credeți, cei mai necăjiți pe vremea de afară sunt ăia care stau într-un fel de fotoliu, feriți de ploaie și
Mai mult